august 18, 2016 0 Comentarii

Lianele ornamentele sunt indispensabile în amenajarea spaţiilor verzi pentru mascarea zidurilor, obiectelor sau construcţiilor care nu se încadrează din punct de vedere ambiental. Sunt folosite şi în scopul izolării, la formarea perdelelor de protecţie, delimitarea spaţială; sunt recomandate de asemenea spaţiilor mici, punându-se astfel accentul pe planul vertical al grădinii. Speciile cu ramificaţii dese sunt folosite pentru fixarea solului şi acoperirea terenului. Fiind în general plante bine adaptate condiţiilor de mediu, întreţinerea şi conducerea acestor arbuşti foioşi ornamentali este relativ uşoară, adaptată cerinţelor fiecărei specii în parte. Se aplică tăieri de formare, udări, dirijarea creşterilor după conturul şi dimensiunile dorite; o atenţie deosebită trebuie acordată suporturilor pe care lianele se vor extinde.

Plantarea şi întreţinerea arbuştilor urcători

Plantarea

Cel mai adesea lianele se găsesc în comerţ plantate în recipiente, lucru care facilitează manipularea plantelor, prelungind totodată perioada în care se poate face plantarea, cu excepţia perioadelor secetoase sau când este ger. Plantarea se face urmărind aceleaşi etape ca şi în cazul arbuştilor foioşi prezentaţi în primul efectuează plantarea, se acoperă şi se udă).

Expunerea

Majoritatea lianelor se comportă bine în locuri însorite; dintre plantele adaptate condiţiilor de umbră vor fi prezentate Hedera, Lonicera, Ficus repens.

Susţinere

Speciile urcătoare, având tulpinile volubile necesită conducerea pe diferite suporturi naturale (arbori înalţi, terenuri în pantă, etc.) sau mecanice, de care sunt prinse prin legături lejere, care să nu lezeze sau incomodeze creşterea; unele specii şi-au dezvoltat în acest sens rădăcini adventive, cârcei sau ventuze pentru fixare. Suporturi mecanice se întâlnesc diverse forme, materiale, dimensiuni, pentru utilizări şi locaţii diferite, care să vină în completarea unei imagini de ansamblu a spaţiului verde amenajat. Din acestea cele mai folosite sunt stâlpii, treiaje, pergole,  chioşcuri, arcade, porticuri.

Tăieri

Se aplică tăieri în vederea obţinerii formei dorite, pentru stimularea ramificării laterale, suprimarea creşterilor prea viguroase, care depăşesc conturul şi dimensiunile dorite, pentru a controla invadarea spaţiului.

Întreţinere

Principalele lucrări constau în udări, combaterea buruienilor, afânarea solului, fertilizări, conducerea şi susţinerea plantelor (tăieri, palisări) şi îngrijirea suporturilor.

Particularităţi de plantare  a genului clematis

Plantarea

clematis

Pentru maximizarea efectului ornamental şi prelungirea perioadei de înflorire, această specie necesită  soluri nisipoase, bogate în carbonaţi, fertile şi permeabile, în locuri însorite; în cazul unui sol argilos, se asigură sub nivelul rădăcinilor un strat scheletic, din fragmente de roci şi teracotă, pentru drenaj. Solul cu care va fi umplută groapa trebuie să fie fertil, afânat. Planta se scoate cu grijă din vas, pentru nu dezintegra balotul format din pământ şi rădăcini; se aşează în groapă, în poziţie înclinată, astfel încât după acoperirea gropii să rămână la suprafaţă 10 cm din tulpină. Se udă din abundenţă. Solul se va acoperi cu un strat protector, pentru menţinerea umidităţii şi protejarea rădăcinilor de soare; tot în acest scop se poate planta în apropierea lianei, la circa un metru, un arbust de talie mică. Tulpinile nefiind încă foarte dezvoltate, planta trebuie condusă şi legată pe suport.

Tăieri

Cultivaruri ca şi “Docteur Ruppel”, “Hagley Hybrid”, “Jackmanii”, “Ville de Lyon” se taie imediat după trecerea pericolului de îngheţ, la sfârşitul iernii. Se elimină ramificaţiile laterale şi se scurtează scheletul plantei (tulpina sau tulpinile) la 40-50 cm faţă de sol. Altele, cum ar fi: “Jean Paul II”, “Madame Lecoultre”, “Nelly Moser”, “Rouge Cardinal”, “The President”, “Vyvyan Pennel”, alpina, “Florida Bicolor”, montana, orientalis “Oraneg Pell” înfloresc pe creşterile anului precedent, şi prin urmare se taie doar părţile uscate, sau care nu corespund formei dorite. Aceste cultivaruri au capacitatea de a reînflorii toamna, în condiţiile unei îngrijiri corespunzătoare; după prima înflorire se taie tulpinile slab dezvoltate. Cultivarurile cu flori mici necesită tăieri de reglare a creşterii, care readuc echilibrul plantei.

Posteaza un comentariu

Your email address will not be published.